Cum ne raportăm la greșeală

Când ne propunem să întreprindem o acțiune, avem în minte o variantă ideală a scenariului final. De cele mai multe ori însă, rezultatul acțiunii noastre este unul puțin sau mai mult diferit față de ce ne-am așteptat. Atunci tragem o concluzie primită că acțiunea respectivă este greșită; iar data viitoare nu o mai facem deloc sau o facem complet diferit, cu același scenariu ideal în minte. Cel mai probabil rezultatul va fi unul dezamăgitor, departe de varianta ideală a scenariului inițial. Și intrăm într-o buclă vicioasă, în care repetăm același tipar de acțiune și nu înțelegem ce putem face mai bine.

Pentru că acesta este rolul greșelii: să fie lecție, să ne arate unde putem îmbunătăți, să ne dea direcție în gândire și acțiune, astfel încât să putem crește. Nu este obligatoriu ca greșelile să fie personale; putem învăța prin observare din greșelile altora. Problema este că mulți dintre noi au învățat în copilărie că greșeala înseamnă ceva rău, care trebuie să fie cu necesitate pedepsit. Fără explicații, ci cu scopul declarat de a nu o mai repeta. Ca și cum s-ar fi produs cu intenție. Iar copilul ajuns adult va păstra acel tipar și se va raporta la greșeală în felul în care a fost învățat. Cu teamă de eșec. Cu perfecționism nesănătos. Cu procrastinare de frica unui rezultat imperfect. Cu credința că nu este în stare. Cu credința că nu este suficient de bun. Cu credința că NU ESTE…

Dar oare cum ne putem raporta la greșeală într-un mod sănătos? Următorii pași ne pot ajuta să gestionăm greșeala intr-un mod sănătos. 

1. Acceptarea greșelii (“Am greșit de data asta”) 
2. Evaluarea impactului greșelii și asumarea acțiunilor de corectare (“Cum aș putea să minimizez impactul în acest moment?”). ATENȚIE – nu vorbim despre consecințe (pedeapsa anticipată)
3. Neetichetarea propriei persoane (“O greșeală nu spune totul despre mine”)
4. Conștientizarea faptului că toți oamenii fac greșeli. (“Nimeni nu este perfect”)
5. Practicarea autocompasiunii (“Atât am putut eu în acel moment”)
6. Analiza așteptării în ceea ce privește rezultatul. (“Cât de realistă a fost așteptarea mea?”)
7. Analiza detaliată a acțiunii, pe pași. (“Oare ce parte din acțiunea mea a fost greșită?”, “Ce pași au fost buni, ce pot să păstrez pentru data viitoare?”)
8. Identificarea erorii și generarea de posibile soluții pentru acțiuni viitoare. (Cum aș putea schimba, ce variante am?”)

Acest proces pare unul greoi, însă nu este deloc așa. În timp, exersând, tot procesul de procesare a greșelii va deveni automat și mult mai rapid. În plus, vom constata că nu avem nevoie foarte des de aceasta recalibrare, pentru că greșim mai puțin decât vrem să credem în momentul în care ne criticăm și avem tendința sa generalizăm (“Nimic nu-mi iese cum trebuie”, “Sunt un ratat”, “Nu sunt bun/ă de nimic”).

Mai există un scenariu în care rezultatul acțiunii depinde de alți factori, interni sau externi. Ce putem face în această situație? Ne mai putem asuma greșeala, mai putem spune “Am greșit.”? În această situație este mai important să acceptăm inițial că nu deținem controlul a ceea ce se întâmplă în viața noastră; însă și de aici putem învăța ceva, și anume să ne îndreptăm atenția asupra posibilelor obstacole care pot apărea în calea atingerii rezultatului dorit, precum și asupra posibilelor măsuri necesare pentru depășirea acestor obstacole.

De reținut faptul că alegerea unei soluții alternative nu ne garantează succesul acțiunii viitoare. Poate fi doar o altă variantă care nu funcționează așa cum ne-am dorit. De aceea este necesar să abordăm cu curiozitate situația și să nu uităm că procesul de învățare nu înseamnă să știm doar ce funcționează, ci și ce nu funcționează…și poate ajungem să descoperim inclusiv ce funcționează mai bine.

Aaa, și încă ceva: când observăm că ne trec prin minte gânduri autocritice de genul “Sunt prostul grupului”, “De ce dintre toți eu am fost singurul care a greșit?”, “Ce e în neregulă cu mine?” etc, să ne aducem aminte că nu toți oamenii sunt la fel, iar oamenii pe care îi percepem că au reușit unde am greșit noi cu siguranță au și ei greșelile lor, doar ca în altă parte. Prin urmare, în loc să ne păstrăm atenția pe greșeală, mai bine să rămânem curioși pe lecție.